Lipitoarea este un vierme acvatic cu un corp aplatizat, care se încheie la capătul discului aplatizat circular, obstacolul fiind mai mare cu două. Înoată cu o mișcare ondulantă verticală și se mișcă, când iese din apă cu ajutorul acestor discuri sau "ventuze", aplatizându-se mai întâi unul și apoi prin altul și întinzându-și alternativ corpul. Gura este plasată în centrul discului anterior și prevăzută cu 3 fălci în formă de lentilă cartilaginoasă. Aceste fălci sunt căptușite la marginile lor cu dinți fini și ascuți și se întâlnesc astfel încât să se facă o incizie triunghiulară în carne. Capul este mobilat cu mici puncte ridicate, presupuse de unii ochi.
Lipitoarea aparține regatului (Animalia); Filiu (Annelida); Clasa (Hirudinea); Ordin (Gnathobdellida); Familia (Hirudidae). Lipitorile pot ingera o cantitate de sânge apropiată de cea de opt ori din greutatea proprie. Lipitoarea poate fi găsită în principal în lacurile de apă dulce, iazurile sau râurile cuprinse între 5cm și aproape 25cm. Lipitorile sunt hermafrodite având atât părți masculine, cât și feminine, dar totuși trebuie să se întâlnească pentru a se reproduce. După împerechere, 15-50 de ouă sunt depuse într-un caz spongios sau cocon deasupra liniei de apă, adesea sub pietre. Ouăle eclozează în 3 până la 5 săptămâni, iar lipitorile tinere au nevoie de două sezoane de hrănire înainte să fie gata să se reproducă.
De exemplu, în India, există aproximativ 45 de specii de lipitori aparținând 22 de genuri. Speciile cultivate frecvent pentru uz medicinal sunt Hirudinaria Granulosa și Hirudo Medicinalis. H. Granulosa se găsește din abundență în starea Madras, Kerala, M.P, U.P. și Punjab, în timp ce Hirudo Medicinalis este frecvent utilizat în lumea occidentală. Lipitorile sunt cunoscute după următoarele nume vernaculare: Alaq (arabă); Zalu (persan); Jonk (Urdu); Salook (turc); Leech (engleză); Hirudo (latină); Bdella (greacă); Jaluka (sanscrită); Jalu (hindi); Jalagalu (Telugu); Attai (tamil); Jiganey (Kannada)
