Lipitori în Medicina Asiatică

Terapia cu lipitori este una dintre procedurile de respingere a naturopatiei medicale. Primele reprezentări ale terapiei cu lipitori provin din India (aproximativ 500 î.Hr.) În Europa, tratamentul cu lipitori a fost introdus pentru prima dată în jurul anului 200 î.Hr. BC menționată de grecii Nikander și Colophon.

Terapia cu lipitori are acum o renaștere în naturopatie, dar și în chirurgie.

Efectul general al terapiei cu lipitori se datorează pierderii de sânge și agenților de lipire specifici. Lipitoarea produce o substanță anticoagulantă numită hirudină în glandele gâtului. Hirudin are un efect anticoagulant, antitrombotic, imunizant și antispasmodic prin vasodilatație locală. Alți agenți de lipire au proprietăți care favorizează circulația. Datorită pierderii de sânge (aproximativ 10 ml) și a sângerării care durează câteva ore (aproximativ 20 până la 40 ml), efectul terapiei cu lipitori corespunde, de asemenea, cu cel al unei curgere de sânge foarte blândă și lentă. Are un efect decongestionant, subțire a sângelui, antiinflamator și elimină toxinele și deșeurile metabolice. Principalele indicații pentru tratamentul lipitori sunt:

boli inflamatorii, sinuzită cronică, otite cronice boli venoase: vene varicoase, tromboflebite acute, sindrom post-trombotic, ulcerații la nivelul picioarelor, boli ale hemoroizilor: boli reumatice, denaturare, gută acută, infecții locale: fierbe, carbuncule boli de ochi: cataractă cronică, alte boli: glaucom cronic Tinnitus, nevralgii postzoster etc.